Activitati

In ziua de 12 septembrie 2011 dupa un drum lung ne-am prezentat la locul unde avea sa se desfasoare cele 7 zile ale schimbului de experienta. Am ajuns in fata unei cladiri pentru mine interesanta, nu era genul de cladire care mi-o imaginam in mintea mea. Era foarte mare, multe geamuri, totul diferit de ce vedem la noi in Romania. Este un loc dedicat persoanelor varstince care are peste 43 de camere cu unu si doua paturi, apartamente, bai amenajate corespunzator pentru varstnici si persoanele cu handicap, capela, sala de cultura, sala de gimnastica, loc amenajat pentru jocuri, lifturi, gradina unde fiecare varstnic se poate bucura de natura si nu in ultimul rand si ceea ce m-a impresionat pana la lacrimi a fost atunci cand am vazut o sala amenajata pentru cei care mai au putin de trait. Scopul acestui loc era pentru a ajuta batranii aflati in pragul mortii sa treaca mai usor pe celalat drum alaturi de ingeri si alaturi de Dumnezeu. Foarte inteleapta mi s-a parut aceasta idee incat si acum cand va povestesc acest lucru ma cuprinde plansul insa nu de tristete ci de bucurie ca acel cineva care a venit cu aceasta idee s-a gandit cum sa le usureze viata si sa le faca mai usoara chiar si ultima clipa de viata. Acum am sa trec mai departe si am sa va povestesc prima zi alaturi de personalul acestei case de batrani si chiar alaturi de cei varstnici care fac parte din aceasta experienta frumoasa.

In prima zi am facut cunostinta cu personalul, dupa care am fost condusa la vestiar pentru imbracarea uniformei, nu s-a pierdut timpul deloc deoarece eram in Germania nu in Romania unde prima data se sta la cafea si la povesti apoi iti incepi activitatea. Am fost mereu in preajma unei doamne romance care avea sa-mi raspunda la toate intrebarile si curiozitatile mele care credeti-ma au fost multe la numar. Fiecare ingrijitoare avea un coluar, asa ca am pornit cu putine emotii alaturi de insotitoarea mea sa incepem activitatea. Activitatea de dimineata fiind: igiena corporala, hidratare, imbracare, curatenie in camere si ducerea varstnicilor in sala de mese pentru micul dejun.

Am vazut tehnici de intoarcere a unei persoane paralizate de la brau in jos fara a o rani. Igiena corporala in pat fara a chinui bolnavul si fara a uda patul, imbracarea-dezbracarea, ceea ce este destul de greu daca nu sti pentru ca te chinui si pe tine dar si bolnavul. Mutarea din pat in caruciorul cu rotile sau in cada speciala pentru spalarea batraniilor cu ajutoruul a doua lifturi electrice diferite cu care se imobilizeaza bolnavul si cu ajutorul telecomenzii se face mutare, la fel se pune si inapoi in pat. Am invatat tragerea corecta si mult mai simpla a ciorapilor medicinali si multe alte lucruri interesante rar intalnite la noi in tara. De exemplu batranii nu sunt privati de libertate, toti care sunt in putere si vor sa plece la cumparaturi sau la coafor, la plimbare sunt liberi nu au nevoie de permisiunea nimanui, practic toti traiesc intr-o casa si sunt o familie, traiesc in liniste si armonie, sunt inconjurati de dragoste si afectiune. Fiecare are camera lui cu terasa amenajata cu flori si o priveliste frumoasa, au televizor si chiar un telefon fix in fiecare camera cu numar separat, si cel mai important este ca peste tot in camera, baii, coridoare sunt montate butoane care batranii in caz de urgenta sau daca doresc anumite lucruri apasa pe buton iar ingrijitoarele au fiecare un telefon pe care le apare numarul camerei si ceea care este cea mai aproape merge cat de repede la aceea persoana care a apasat butonul, ingrijitoarele nu au voi sa intarzie mai mult de 2, 3 minute, daca in 5 minute nu au ajuns la persoana care a declansat alarma sunt trase la raspundere si trebuie sa dea explicatii si sa aiba un motiv bine intemeiat pentru care a intarziat. Pot sa va mai asigur ca batranii sunt foarte bine alimentati, primesc mancare din belsug, sunt hidratati foarte bine. Cei care refuza sa bea lichide si sa manance li se administreaza totul prin gastrostoma sau perfuzie. Sunt foarte bine ingrijiti si iubiti , ceea ce este o mare diferenta este ca in Romania ne gandim ca daca ne ducem parintii sau bunicii intr-un azil sau o casa de batranii suntem lipsiti de suflet si ne este rusine ca oare ce va zice lumea. In schimb in Germania si poate si in alte tari este ceva de apreciat si de admirat pentru familia ce ofera batranului sansa sa traiasca intr-o casa de batrani, deoarece acasa nu va primi atentia si ingrijirea care se primeste intr-o astfel de institutie.

Au fost clipe cand ma simteam stanjenita si trista in momentul cand vedeam cu cata dragoste si respect erau tratati batranii din Germania iar in mintea mea era imaginea celor ce traiesc in Romania, ma gandeam oare va fi candva si la noi o institutie unde sa fie ingrijiti corespunzator, sa nu fie batuti, sa fie respectati si valorificati pentru ceea ce sunt cu adevarat EROI.

In concluzie am ramas cu sufletul deschis fata de varstnici si cu speranta ca si in tara noastra se va pune mai multa baza pe cei batrani deoarece nu merita pusi deoparte chiar daca in prezent nu sunt productivi sa nu uitam ca ei sunt cei care au tras greul, au trecut prin razboi si s-au luptat pentru tara iar acum sunt rasplatiti cu vorbe grele, pusi deoparte de catre familie, condamnati la singuratate, amenintati ca li se vor taia pensiile etc.

A meritat aceasta calatorie la aceasta casa de batrani, a avut mare efect asupra mea, si cred ca pe fiecare dintre noi care traim in Romania si vedem in ce conditii se traieste aici si ce conditii se ofera in alta tara ne-ar pune pe ganduri si cine stie poate pe viitor se vor trezi si aici oameni cu "SUFLET PENTRU BATRANI".